În toamna lui 2022 mă plimbam prin anticariate prin Cluj după niște SF de prin anii ‘50. Știam deja că aveam să-mi construiesc disertația în literatură modernă în jurul ideii de inteligență artificială, dar îmi lipseau exact textele pe care aveam să lucrez. Anticarii mi-au zis de Asimov și de frații Strugațki și mi-au arătat rafturile unde puteam să-mi încerc norocul. Nu știu de ce mi-am luat atunci o Ursula K. LeGuin din 2006, la un preț cam piperat și care nici măcar nu se potrivea idealului meu de carte de anticariat. În fine. La anticariatul de lângă Piața Muzeului am găsit însă volumul care se potrivea perfect idealului meu de carte de anticariat – pagini pătate de timp, cotor scorojit, parte dintr-o colecție cu design de modă veche. “Ciberiada” de Stanislaw Lem, în traducerea lui Mihai Mitu, de la Albatros, 1976.
ediții și traduceri
“Ciberiada” e o colecție de povestiri umoristice publicată original în Polonia în 1965 și relatează peripețiile lui Trurl și Clapauțiu, doi roboți constructori și mari amatori de a se trage pe sfoară unul pe altul. Ediția de la Albatros conține în plus “Povești despre roboți” o colecție de 11 povestiri, care a fost publicată în engleză de Penguin Classics în 2016 cu titlul de “Mortal Engines”. Asta ar veni, interpretat în română, “mașinării muritoare”, sintagmă care, la o examinare literală, exprimă perfect atmosfera povestirilor cu roboți a lui Lem. Avem de-a face cu mașinării, platoșe de metal îmbinate cu șuruburi, cei mai vintage roboți pe care ni-i putem imagina, care se comportă ca oameni, ca niște muritori de rând. Sunt egoiști, nătăfleți, mândri, prostănaci. Dar au căldură omenească și aventurile lor sunt pline de tâlc, rămân cu noi și invită la recitire.
Editura Curtea Veche a publicat în 2021 ediția aniversară a “Ciberiadei”, într-o traducere nouă a Ioanei Diaconu-Mureșan și care, fără să aibă o secțiune dedicată “Poveștilor”, conține 5 povestiri în plus fața de “Ciberiada” mea de anticariat din 1976. Mi-am luat, într-o dispoziție ironică și total anti-vintage, varianta ebook a noii ediții. O să folosesc citate din traducerea asta pentru că mi se pare că redă într-o română mult mai bine pliată pe satiricul subtil și limbajul absolut halucinant pe care Lem trebuie să le fi exprimat în originalul polonez.
trurl, clapauțius și spălăciții
Povestirile din “Ciberiada” îi au în centru pe Trurl și Clapauțius și aventurile lor inter-planetare, inter-galactice și chiar extra-universale. Dar nu luați chiar de bună ce zic. Peripețiile lor sunt prea puțin orientate pe detalii științifico-fantastice tehnice. SF-ul în sine e luat peste picior, cei doi dau peste tot pe unde merg de roboți care își duc existența printre dilemele vieții de zi cu zi, iar tehnologia cărora își datorează viața e luată mai mult ca atare decât cercetată prea amănunțit. Cea mai amuzantă întâmplare cred că trebuie să fie “Marea chelfăneală”, unde Trurl îi trimite lui Clapauțius Mașina de Îndeplinit Dorințe. Șiretlicul lui Trurl iese la iveală când Clapauțius își dorește “un Trurl absolut identic cu cel adevărat, așa încât să nu-i poți deosebi pe unul de celălalt” și, ca să nu se dea de gol, Trurl joacă cum îi cântă Clapauțius.
“Despre prințul Ferricius și prințesa Cristala” e una dintre puținele în care cei doi nu își fac apariția, dar e una dintre povestirile mele preferate. Aflăm despre originile “spălăciților” și despre prăpastia dintre ei și roboți: “noi acționăm vibrând, scoțând scântei și radiind, iar ei – bolborosind lucruri fără sens, stropind și contaminând totul în jur.” Dar “un gărgăune a intrat în mintea Cristalei din copilărie” și prințesa nu acceptă niciun pretendent dacă nu e “spălăcit”. Om, carevasăzică. Ferrițius e însă complet amorezat și se deghizează în om, învață despre cultura și obiceiurile lor și răspunde întrebărilor-capcană are prințesei sceptice. Un spălăcit autentic apare însă, iar deghizarea lui Ferrițius e dată peste cap. Dar prințesa e convinsă de atuurile lui Ferrițius, care, până la urmă e ca și ea, robot, iar pielea pe care Ferrițius a folosit-o pentru deghizare e “împăiată și expusă în muzeul regal întru veșnică amintire.”
așa… și?
“Ciberiada” nu a ajuns să facă parte din disertația mea despre inteligența artificială, iar pe Lem l-am dat “doar” ca exemplu de autor care e citit ca SF, dar ale cărui scrieri sunt dincolo de “literatura” care se scria pe vremea lui. Dar nu face nimic. Plimbările prin anticariate și roboții lui Lem nu sunt vreme pierdută, sunt o escapadă într-un univers unde arta și tehnologia sunt una.
your thoughts?