leseriana

Aproape toți am crescut înconjurați de povești, povești din popor, povești din cărți și povești auzite de la prieteni sau familie. Tuturor ne plăceau finalurile fericite, acel moment magic când balaurul era învins, prințul se căsătorea cu prințesa și trăiau fericiți până la adânci bătrâneți. Poveștile fac parte din noi, iar viața noastră pare că evoluează împreună cu poveștile pe care ni le amintim din copilărie. Dar pe măsură ce creștem realitatea ia locul imaginației, iar balaurii devin din ce în ce mai mici. Uneori poate că ne identificăm cu personajul negativ, alteori cu eroul, eroina, dar aproape întotdeauna la maturitate înțelegem poveștile dintr-o perspectivă diferită.

Te-ai întrebat vreodată de ce tindem să ne identificăm tot mai mult cu personajele din povești pe măsură ce creștem? Uneori dezvoltăm un al șaselea simț în a-i înțelege pe ceilalți doar din priviri, iar alteori știm prin ce trec ceilalți înainte să rostească un cuvânt. Și simțul acesta se cheamă empatie. Ei bine, eu sunt de părere că empatia se cultivă odată cu anii, iar poveștile pe care le-am auzit sau citit în copilărie ne-au ajutat să ne dezvoltăm această abilitate.

ce este empatia?

Definiția oficială din DEX ne dezvăluie că empatia este o intuiție simpatetică sau o identificare afectivă. În psihologie empatia desemnează un proces complex prin care subiectul se identifică cu obiectul cunoașterii, îndeosebi o persoană, și în proiectarea stărilor proprii asupra acesteia, subiectul trăind în sine viața altuia. Sună destul de complicat, nu? În linii mari eu cred că empatia este abilitatea de a-i înțelege pe ceilalți, abilitatea de a putea observa stările și comportamentul unei persoane fără a căuta motivele acelui comportament. Cred că definiția cea mai simplă pe care o putem oferi empatiei este: ascultarea activă a unei povești fără a interveni în a-i schimba părerea interlocutorului.

Cum putem să identificăm persoanele empatice? De cele mai multe ori aceste persoane sunt bune ascultătoare și sunt caracterizate drept persoane sensibile. Probabil fiecare dintre noi are un prieten, o prietenă, cu care poate împărtăși momente frumoase și mai puțin frumoase fără a ne simți puși sub lupă. Mai mult decât atât la finalul conversației s-ar putea să ne simțim încărcați de energie. O altă caracteristică a persoanelor empatice este dorința de a socializa în grupuri restrânse. Persoanele sensibile tind să se simtă copleșite în preajma unui grup mare de oameni, deoarece acestea preiau destul de ușor emoțiile altor persoane, iar uneori prea multe emoții pot duce la suprasolicitare emoțională.

pot cărțile să ne cultive empatia?

Atunci când eram mici aproape toți ne doream să fim eroul din poveste, acel personaj principal care reușește să treacă prin toate obstacolele pe care viața sau personajul negativ le ridică în fața lui. Și eu credeam că pot fi eroina din poveste. Îmi plăcea să îmi imaginez cum pot lupta cu nedreptatea din jurul meu, şi că la final voi ieși învingătoare.În momentul în care ne identificăm cu personajul principal dintr-o poveste, avem abilitatea de a-i accepta calitățile și defectele. Ne dezvoltăm capacitatea de a înțelege mai bine lumea imaginară din carte și, în final, din viața reală.

Avem nevoie de mai mulți cititori și mai multe cititoare în acest moment, deoarece conform unui studiu publicat în 2010 nivelul de empatie a scăzut drastic în perioada 1979 – 2009. Predicțiile pentru decada în care ne aflăm sunt destul de sumbre, deoarece cercetătorii consideră că trendul continuă să fie descendent. Copiii cărora părinții le citesc povești înainte de somn devin adulți empatici. Studiile din domeniu ne arată că cititul are un impact direct asupra limbajului, aptitudinilor emoționale și capacitatea de a forma relații interumane. În general cititul transpune oamenii într-o altă realitate în care totul devine posibil. Prințul trăiește fericit alături de prințesă, iar personajul negativ este pedepsit în urma acțiunilor sale.

Rasismul și discriminarea nu există în lumea cărților, iar super-eroii reprezintă cel mai bun exemplu. Cu toate că sunt diferiți de lumea în care trăiesc, întotdeauna reușesc să atragă un grup de persoane pe care să-i considere prieteni sau familie și împreună reușesc să devină o familie.

De asemenea, cititul poate reduce formarea de preconcepții și stereotipuri. Un studiu interesant a fost realizat pe studenți. Aceștia au fost împărțiți în două grupuri, iar fiecare grup a avut de citit o carte. Primul grup trebuia să citească despre istoria automobilelor, iar al doilea grup un roman beletristic despre o persoană din Orientul Mijlociu care se mută la New York și este discriminată constant. Ulterior, studenții trebuiau să observe o serie de poze care ilustrau persoane furioase. Persoanele din poze erau de diferite etnii. Concluziile au fost destul de îmbucurătoare, deoarece studenții care au citit romanul nu au avut preconcepții și nu au prezentat semne de rasism sistemic. 

Poveștile pe care le citim rămân cu noi multă vreme și ne formează ca adulți, iar cititul este una dintre cele mai simple metode de a deveni.. oameni mai buni 🙂

recomandări de cărți pentru acești viitori oameni mai buni

Ultima carte pe care vreau să o recomand astăzi este una dintre cărțile mele preferate, “Despre dragoste și alți demoni” de Gabriel Garcia Marquez. Autorul reușește să transpună cititorul într-o lume magică, presărată pe alocuri cu misticism și erotism, legende care se împletesc cu realitatea. Cu toate că la prima vedere nu este o recomandare pentru cultivarea empatiei, uneori puterea dragostei vindecă lucrurile din jurul nostru și poate la finalul cărții o să privești puțin diferit realitatea din jurul tău.