Deja după primele pagini din “Accidentul”, ultimul roman al lui Mihail Sebastian, publicat în 1940, am început să bănuiesc că în literatura română există niște nestemate îngropate serios. Cunosc și eu, ca toată lumea care a trecut prin liceu, “Moromeții”, “Enigma Otiliei”, “Baltagul”, “Ion” și încă câteva titluri clasice la care vreau să revin în următorii ani. Dar cam atât. Și când am dat din întâmplare pe Okazii peste ediția din “Accidentul” publicată în Biblioteca Adevărul acum vreo 15, ani mi-am zis că e o șansă să-mi întregesc cunoștințele foarte știrbite. Nici nu știam anul trecut în vară că lectura volumului avea să-mi contureze noi percepții. Atât cu privire la literatura română interbelică, cât și la practica schiului.
paul, nora și ann. și gunther.
Acțiunea romanului se desfășoară în București și zona Brașovului pe parcursul celor două săptămâni de vacanță de iarnă din 1934/1935, și se deschide cu scena unui accident. Nu îți dai seama imediat despre ce e vorba. “Auzea în jurul ei voci, pași, chemări, dar totul surd și cenușiu, ca un fel de pastă sonoră”. Nora a căzut în zăpadă în timp ce încerca să coboare dintr-un tramvai în mișcare. Paul, pe care inițial Nora îl percepe ca o “voce indiferentă”, o ajută să se ridice și o conduce acasă. Scenele care urmează sunt relatate alternativ, o dată din punctul de vedere al Norei, o dată al lui Paul, și observăm că fiecare dintre cei doi au viața lor, trecutul lor. Nora e într-o relație indecisă cu un oarecare Grig, iar Paul e obsedat de gândurile și amintirea Annei. Într-un final Nora și Paul fac dragoste, dar povestea lor abia aici începe.
Prin recenzii online am văzut că “Accidentul” ar fi un “roman de dragoste”. O fi. E în final vorba de Nora și Paul, care se atașează unul de celălalt pe fundalul iernii lui 1934. Dar e și mai mult decât atât. Amintirea Annei definește însăși ființa lui Paul, iar Ann e al treilea personaj într-o relație care se vrea a fi de cuplu. Mi-a amintit de “Rebecca” Daphnei du Maurier povestea. Ca și Rebecca, Ann e marea absentă, dar și absența căreia îi desparte pe cei doi protagoniști. Rebecca e obsesia lui Mrs. De Winter, așa cum Ann e obsesia lui Paul.
Al doilea fir narativ se desprinde la două zile după cei Nora și Paul se întâlnesc. Nora îl convinge pe Paul să plece împreună într-o excursie spontană la schi în Poiana Brașov și de aici parcă al doilea roman începe. Cei doi își găsesc cazare într-o cabană izolată din munți, locuită de un adolescent, Gunther, și de un bărbat ursuz, Hagen. Povestea lui Gunther e spusă în fragmente, și mai mult din observațiile Norei. Gunther e moștenitorul imperiului Grodeck, familie bine stabilită financiar și economic în împrejurimile Brașovului, dar ce pare a fi o boală de inimă nu-i dă mari șanse. Gunther și Hagen trăiesc izolați, însoțiți doar de câinele lor, Faffner, iar Nora și Paul sunt aproape singurul contact cu alți oameni. Între Nora și Gunther se leagă un fir emoțional, dar sfârșitul vacanței îi obligă pe Nora și Paul să se întoarcă la viața lor de oraș. Nu aflăm niciodată ce e cu Gunther, cu mama lui, și cu familia Grodeck. Tenta gotică e abia simțită, dar e acolo.
un roman fain de citit iarna
În mod tradițional, se pare, “Accidentul” a fost întotdeauna publicat împreună cu “Orașul cu salcâmi”. Nu pot decât să-mi imaginez că între cele două există o oarecare legătură, poate și “Orașul” e, ca și “Accidentul”, un splendid roman de citit iarna. Pentru că dacă așa e, sunt tare norocoasă iarna asta. Nu știam deloc despre ce era vorba în “Accidentul” când am început să-l citesc, dar din primele capitole mi-am dat seama că acțiunea are loc iarna. Și de ce iarnă avea parte Bucureștiul interbelic!
Gheata se imprima adânc în zăpadă, lăsându-și tiparul bine desenat. Când ajungea în dreptul unui nou felinar, se oprea pentru a privi înapoi: sub bătaia lămpii, urmele pașilor se aliniau până departe, desenați parcă pe o nesfârșită pagină albă.
Romanul se deschide pe 18 decembrie 1934, ultima zi înainte de vacanța de iarnă. Nora, profesoară de franceză, mai are o singură de zi de mers la școală, doar ca să le dea fetelor vacanța, iar Paul, avocat, își susține ultimul caz înainte de vacanță la tribunal. Paul voia să-și petreacă vacanța singur, dar Nora îl convinge să-și cumpere schiuri și să plece cu trenul de dimineață spre Poiana Brașov. Atmosfera de vacanță, de schi și de iarnă din tren e palpabilă, dar și Nora și Paul sunt preocupați de propriile gânduri. Personalitatea închisă a lui Paul stârnește curiozitatea Norei, dar Paul e prea distras de amintirea lui Ann ca să poată observa.
Pe măsură ce zilele de vacanță trec și Nora îl învață pe Paul să schieze, relația dintre cei doi devine din ce în ce mai nuanțată și mai complexă. Paul începe să vadă schiatul ca pe o călătorie spre liniștea sufletească, și să se distanțeze de amintirea lui Ann. Dar pădurea, zăpada, noaptea și stâncile nu sunt doar elemente de decor într-un roman de iarnă, ci și o imagine perfectă pentru transformările prin care trece Paul. Peisajul de iarnă joacă un rol aparte și în construcția personajului, pentru că ai impresia că fiecare coborâre, fiecare seară lungă de iarnă, și apoi zilele însorite de la începutul anului sunt tot atâtea imagini din peisajul emoțional din sufletul lui Paul.
Erau brazi imenși, troieniți, cu crengile slab înclinate sub povara zăpezii, ca niște aripi grele într-un zbor înalt. Câte unul, singuratic, se înălța pe o stâncă, ieșit din rânduri, dar trunchiul robust avea, în haina lui albă, o neașteptată delicatesă de tulpină. Sub zăpadă, pădurea era fără sălbăticie.
schi, azi
Am nimerit la fix să citesc “Accidentul” când l-am citit, pentru că eram și eu într-o vacanță de schi. Mini-vacanță, ce-i drept, doar două zile. N-am avut parte de cele două săptămâni de care au parte Nora și Paul. Dar acum, după ce am citit romanul, nu știu cât de mult se poate compara schiul de stațiune din ziua de azi cu ce se practica în anii ‘30. Nora și Paul prind un tren arhiplin spre Brașov. De acolo urcă spre Poiana Brașov într-un “camion cu roțile frânate de lanțuri”. De acolo își iau rucsacul și schiurile în spinare și urcă mai departe spre o cabană de schiori, unde abia găsesc loc peste noapte într-un dormitor comun. În zilele următoare coboară spre Brașov prin pădure, pe schiuri, pe drum de schiori marcat pe arbori pe aproape jumătate îngropați în zăpadă. În comparație cu schiul de stațiune, unde urci frumos cu gondola pe munte, iei pauză de ceai, și cobori frumușel pe o pârtie bine pregătită, schiul practicat de Nora și Paul e extraterestru. Mi-a schimbat total ideea de schi și aproape mi-a deschis pofta de aventură.
“Accidentul” lui Mihail Sebastian e romanul perfect de citit iarna, preferabil la munte, în zăpadă, dacă nu chiar într-o vacanță de schi. Povestea de dragoste dintre Paul și Nora e ușor melodramatică, dar notele nuanțate de analiză psihologică și peisajele de iarnă desenate pe conturul sufletului lui Paul salvează romanul de la a fi un simplu “roman de dragoste”. Pe mine, una, m-a convins să continui să-l citesc pe Mihail Sebastian și, dacă am noroc, poate chiar o să prind și o piesă de teatru de-a lui când mai trec prin Cluj.
your thoughts?