Cred, totuși, că la o primă privire, e cam ironic să-ți pui în gând să citești “Dune” în Maldive. Maldive e o țară tropicală din Oceanul Indian, formată din mai bine de 1000 de insule grupate în 26 de atoli. Pentru turiștii din Europa, e paradis pe Pământ. “Dune”, scris de Frank Herbert în 1965, e un roman SF cu tendințe ezoterice, a cărui acțiune petrece pe planeta-deșert Dune/Arrakis. Fremenii nativi de pe Arrakis au inventat distraiul, care reciclează umidiatea corpului la extrem, și sunt dependenți de melanj, una dintre cele mai prețioase resurse ale universului, produsă pe Arrakis de uriași viermi de nisip. Arrakis e însă și teatru de război, căci povestea începe când conducerea planetei trece de la casa Harkonnen la casa Atreides, schimbare ce precipită destinul tânărului Paul Atreides, care pare a fi Mesia așteptat de fremeni. În filmul din 2021 a lui Denis Villeneuve atmosfera cărții e redată perfect. Deșertul monoton, singuratic, mortal. N-ai zice că are mult de-a face cu Maldive.
dune în maldive
Dar eu nu am citit “Dune” în vacața de 10 zile în Maldive de fapt. Am citit al treilea roman din serie, “Copiii Dunei”. În a doua carte, “Mântuitorul Dunei”, Paul devine Împărat și legiunile sale de fremeni cuceresc universul și, în războiul lor sfânt de cucerire, îl îneacă în sânge. Asta nu e ce-și dorise Paul, însă nu poate face nimic pentru a opri viitorul din viziunile sale preștiente cauzate de consumul de melanj. În “Copiii Dunei” Leto și Ghanima, copiii lui Paul, se răzvrătesc împotriva moștenirii lăsate de tatăl lor, iar religia inițiată de Paul se dovedește a fi, în mâinile Aliei, sora lui Paul, o coajă uscată lipsită de sens.
Plajă cu nisip alb, apă de un albastru-azur ireal, recife de corali mustind de viață. Insula turistică Filitheyo a fost un paradis pentru noi, amatori de scuba diving, dar și un cadru perfect pentru a citi despre cum se schimbă Arrakis și cine profită din schimbare. Visul fremenilor fusese de veacuri să transforme deșertul de pe Arrakis în viață, apă și plante, iar schimbarea începe când Paul accede la tron. În răstimp de zece ani, când acțiunea din “Copiii Dunei” începe, schimbarea devine însă prea rapidă. Fremenii moderni de la oraș nu mai știu să poarte distraiul ca lumea, iar nisipul, mediul viermilor de nisip care produc melanjul, lasă loc orașelor și grădinilor. Producția de melanj se reduce și ea și monopolul e pe cale de a fi instituit. Fremenii de modă veche nu vor schimbare rapidă, dar dacă nu reacționează la falsa religie impusă de Alia, vor fi din nou subjugați, ca pe vremea Harkonnenilor. Tradiție sau schimbare? Fremenii fără al lor Mesia sunt în impas.
scuba diving în maldive
Am ajuns pe insulă după aproape o zi întreagă de drum. Zbor de zece ore din München în Male, cu escală în Dubai, apoi încă o oră în zgomotul infernal al avionului acvatic care ne-a dus pe insulă. Dar a meritat, paradisul era acolo, ne aștepta. Primele două zile au fost leneșe, ne-am plimbat din dreapta în stânga, am stat la restaurant, la bar, la piscină, chiar și în bibliotecă un pic. Lumea nu mai era, eram doar noi, în mijlocul oceanului. Apoi am început să facem scuba și mi-am dat seama – lumea nu mai era, eram doar noi, în mijlocul oceanului.
Centrul de scuba de pe Filitheyo oferă posibilitatea de scuba la reciful insulei sau în excursii în larg, cu barca cu motor. Insula, deși mică, are un recif incredibil. Chiar și la mal, la o adâncime de 1m am văzut peștișori albaștri, negri și galbeni, dar viața începe la recif, unde peretele recifului cade la 30m. La 2-3m de suprafață am văzut broaște țestoase, grupuri de pești care mai de care mai colorați, rechini inofensivi și stingrays. Pe măsură ce coboram, peisajul se schimba, culorile își pierdeau din intensitate, dar am văzut adevărata lume subacvatică: corali ca păduri pietrificate, lionfish, creveți minusculi, șerpi de mare și scoici uriașe. Mi se părea însă fascinant, periculos de fascinant să întorc spatele recifului și să mă las să plutesc în albastrul fără început și sfârșit. Să uit de senzația de sus, jos, dreapta, stânga și doar să mă pierd în albastru. E hipnotizant și poate fi mortal. Ca deșertul fără umiditate de pe Arrakis.
apă și nisip
Paradisul subacvatic din Maldive e splendid, viu și atrăgător. Dar nu și dacă uiți de tine. Apa de un albastru imposibil e de o frumusețe străină, mi-a inspirat teroare, și are ceva din fascinația necunoscutului. Cu nimic diferită de nisipul de pe Arrakis, ai cărei uriași viermi de nisip amenință să înghită călărețul care nu are control absolut asupra sine însuși. O greșeală la asamblarea echipamentului de scuba poate costa viața. La 30m sub apă și ventilul tubului de oxigen se desface pentru că nu l-ai înșurubat bine. Am îmblânzit noi apa, dar nu e a noastră. Să citesc al treilea volum din “Dune” pe plajă în Maldive s-a potrivit de minune.
your thoughts?